REGULI DE
CONDUITĂ
ÎN CĂLĂTORIILE PE
MUNTE
Nu lăsa, pe munte, decât urmele paşilor,
nu lua decât fotografii,
nu omorî decât timpul!
• echipamentul
sufletesc trebuie să fie tot atât de bine pregătit ca şi
echipamentul material;
• întotdeauna
la munte se pleacă cu echipament corespunzător;
• nu pleca pe
munte decât într-o stare de sănătate adecvată traseului. Nu-ţi
supraestima rezistenţa fizică şi psihică;
• se merge doar
pe trasee marcate. Este contraindicat să te avânţi pe trasee
necunoscute. Pe munte pericolul de rătăcire este mare, mai ales că
sunt zone încă nemarcate sau cu marcaje turistice precare;
• informează-te
asupra itinerarului ales. Harta, busola, descrierea locului sunt
lucruri care nu trebuie să-ţi lipsească, chiar dacă traseul este
marcat sau aţi mai fost o dată pe acolo. Parcurge un traseu pe timp
de iarnă doar după ce l-ai parcurs pe timp de vară şi-l cunoşti
foarte bine;
• să nu
călătoreşti niciodată de unul singur pe munte! Ca orice sport, şi
turismul de munte se practică numai în grup. Un singuratic se poate
uşor rătăci, cădea într-o prăpastie sau avalanşă;
• pe munte se
salută turiştii întâlniţi în traseu. De obicei, salută turistul
care este în coborâre şi nu în urcare;
• porneşte
devreme în tură. Lasă-ţi întotdeauna timp de rezervă pentru
situaţii neprevăzute;
• mergi
constant. Nu forţa ritmul, nu tăia serpentinele. Cruţă-ţi
forţele;
• pe munte se
merge în monom, mai ales pe timpul iernii. Zonele de avalanşă se
traversează în mod individual pentru a nu crea presiune asupra
zăpezii;
• pe munte nu
se consumă alcool;
• pe munte nu
se vorbeşte mult, nu se ţipă, nu se face zgomot!;
• respectaţi
cabana şi regulamentul de ordine interioară. Anunţă cabanierul
atunci când pleci în traseu;
• aruncaţi
gunoiul doar în locuri special amenajate;
• nu
deterioraţi indicatoarele cu marcaje turistice sau alte semne de
orientare;
• aprindeţi
focul doar în locuri special amenajate. Supraveghează-l şi stinge-l
complet la sfârşit;
• nu săpa şanţ
în jurul cortului!;
• nu rupe
florile, nu scrijeli copacii, nu strivi insectele sau ciupercile,
chiar otrăvitoare. Fiecare element din natură are rolul său. Într-o
arie protejată nu se ia niciun lemn uscat de pe jos deoarece acesta
poate reprezenta habitatul unor insecte. Amintirile ia-le în gând,
pe retină sau pe pelicula foto;
• nu rupeţi
stalactitele sau stalagmitele din peşteri, nu rupeţi plantele
ocrotite, păstraţi intacte rezervaţiile şi monumentele naturii. Nu
escaladaţi monumentele naturii;
• nu deranja
animalele, nu fă zgomot;
• nu hrăniţi şi
nu fotografiaţi animalele sălbatice;
• nu ciopli
semnele de marcaj, nu răsuci săgeţile indicatoare
• respectă
oamenii şi locurile vizitate;
• ajută-l pe
cel aflat în dificultate;
• un grup are
un conducător. Un grup nu se desparte. Grupul se adaptează la
posibilităţile celui mai puţin pregătit.
• la munte
trebuie să ştii ce, cât şi când să mănânci! Funcţiile organismului
într-un marş pe munte suferă continue modificări;
• este
obligatoriu pentru orice turist, ghid sau conducător de grup să
urmeze cu stricteţe sfaturile şi indicaţiile salvamontiştilor;
• codul de
semnalizare în caz de pericol trebuie cunoscut şi însuşit de toţi
turiştii montani;
• turistul de
pe munte trebuie să ştie să acorde, la nevoie, primul ajutor
medical.
COMPORTAMENTUL
TURISTILOR
PE TIMPUL VIZITARII
PESTERILOR TURISTICE
Vrem
ca următoarele generații să poată experimenta aceeași atmosfera
neatinsă și frumoasă, așa cum o facem noi în peșteri în
prezent.
Peșterile și proprietățile carstice, precum și multe alte cavități
subterane, sunt extrem devaloroase, vulnerabile și de neînlocuit.
Aceste situri sunt adevarate depozite de frumuseți naturale și
conțin o gamă largă de informații științifice care nu sunt
disponibile în altă parte.
Peșterile pot fi considerate "mașini ale timpului". Atmosfera lor
pură și atemporală are un impact imediat asupra oricărui vizitator.
Peșterile sunt o resursă limitată, cu o capacitate de
suportabilitate (carrying capacity) aproape nulă. Evoluțiile
recente din microbiologia de peșteră și geochimie au stabilit și
subliniat unicitatea și vulnerabilitatea mediului de peșteră.
Comunitatea internațională de speologi, oamenii de știință și
publicul larg au datoria de a transmite generațiilor viitoare
această moștenire cavernicolă intactă.
Proprietarii
peșterilor noastre sunt cei care nu sunt încă născuți, precum și
generația actuală.
Impactul
minim ("parcurgere fără urme") ar trebui să fie principiul de
bază
Trebuie să se evite lăsatul urmelor, chiar și pe podelele de
sedimente și trebuie să se evite pătarea și împrăștierea
sedimentelor peste pietre și speleoteme. Din cauza ritmului în care
comunitatea speologilor crește, acesta fiind mai mare decât numărul
peșterilor cunoscute, afirmația "nu lăsa nimic decât urme" nu mai
este suficientă. Trebuie să se țină cont de faptul că microbii cu
care ar putea fi contaminat interiorul peșterilor ar putea deveni
cea mai gravă (și invizibilă) amenințare pentru mediul de peșteră
în viitor. Singurele semne permanente care sunt acceptate sunt
stațiile modeste de monitorizare și alte puncte de referință pentru
cartografiere și cercetări științifice.
De asemenea, în timpul unei acțiuni de salvare în peșteră, accentul
este în mod natural și normal pe victimă și modalitatea de
transport. Este singura situație în care călcatul excesiv și uzura
ar putea fi acceptate. Cu toate acestea, deteriorarea similară este
uneori inevitabilă în timpul practicii de salvare (exercițiu) și
prin urmare, practica ar trebui limitată la doar câteva peșteri
deja deteriorate și niciodată desfășurată în cele recent
descoperite sau curate.
Fiecare tură speologică are impact și contribuie la distrugerea
progresivă a peșterii. În mod ideal, toate turele speologice ar
trebui să aibă un beneficiu (în afară de entuziasmul personal): să
aplaneze daunele cauzate sub formă de documentare (cum ar fi
studii, fotografii, observații științifice). De asemenea, fiecare
speolog ar trebui să își scoată gunoiul.
Informația este cea mai importantă moștenire pe
care o putem oferi celorlalți.
Peșterile turistice
ar trebui să se axeze mai mult pe educație decât pe
divertisment
Peșterile turistice au un mare potențial de
transmitere de cunoștințe și de stimulare a interesului
pentru științele naturii și pentru relația
peșteri-oameni. Dezvoltarea peșterilor turistice ar trebui să
implice o colaborare cu speologi pentru a asigura un impact minim
și pentru a utiliza la maximum potențialul educativ al peșterii
Turismul de
aventură, geo-turismul și eco-turismul
1. Călătoriile de aventură și ecoturism ar
trebuie să nu lase nimic în urmă și să fie durabile
Deteriorările cauzate de turismul de aventură și de recreere reduc
moștenirea lăsată generațiilor viitoare. Pentru a minimiza
impactul, dimensiunea grupului trebuie să fie limitată, în special
în peșterile mici și cu consum redus de energie (cu atât mai puțin
în peșterile cu apă) și grupurile trebuie să fie controlate de
ghizii care sunt conștienți de valorile de conservare ale
peșterii.
Conservarea mediului de peșteră trebuie să aibă prioritate față de
toate considerentele economice.
2. Nu ar trebui să aibă loc în peșteri
concursuri
Deși speologia este un sport și are elemente de performanță, iar
antrenamentul este necesar pentru siguranță, concursurile de orice
fel sunt necorespunzătoare în peșteri deoarece uzura repetată
dăunează valorile lor naturale. Deteriorarea peșterilor în numele
sportului este total nejustificată.
Pentru ca și
generațiile viitoare să poată beneficia de acest patrimoniu este
nevoie de sprijinul tau, dragă vizitatorule. De aceea te rugăm să
respecți regulile de mai jos și să nu uiți că, pentru puțin
timp, ești musafir al Peșterii .
- Este interzis să rupeţi flori, arbuşti, plante, etc., acestea
sunt protejate prin lege!;
- Este interzisă perturbarea exemplarelor sau coloniilor de
lilieci existente pe traseul vizitabil ;
- Este interzisă adunarea pietrelor de pe poteca de acces din
interiorul peşterii;
- Vă rugăm NU atingeţi, rupeţi sau adunaţi formaţiuni sau roci
din interiorul peşterii;
- Respectaţi traseele de acces la peşteră; accesul se face pe
drumul pietruit şi pe poteca amenajată;
- Respectati cu stricteţe indicaţiile ghizilor în timpul
vizitării peşterii;
- Nu este permis accesul cu animale de companie în interiorul
peşterii; acestea pot însoţi turiştii doar până la intrarea în
peşteră;
- Vă rugăm NU perturbaţi liniştea naturii şi a celorlalţi
turişti;
- Este interzisă aruncarea gunoaielor și deșeurilor în peşteră,
folosiți locurile special amenajate din perimetrul parcării.
- Este interzisă organizarea de grătare, mese, camparea în
incinta parcării şi a perimetrului peşterii;
- Parcarea se va efectua numai în locurile special amenajate în
acest sens
- Turiştii sunt rugati să parcurgă cu atenţie traseul de acces la
peşteră; Personalul NU îşi asumă responsabilitatea pentru
accidentele survenite din cauza neatenţiei turiştilor sau a
nerespectării indicaţiilor ghizilor şi a custodelui, atât în
interiorul peşterii cât şi în exterior!
Conservarea
speciilor de lilieci
Liliecii, mamifere insectivore nocturne ocupă toate tipurile de
habitate de pe glob cu excepţia celor doi poli. Aceste animale
sociale trăiesc în colonii mari de mai multe sute sau chiar mii de
exemplare, folosesc o multitudine de tipuri de adăposturi (peşteri,
clădiri, scorburi, frunzele plantelor tropicale, etc.) şi se
hrănesc în diferite tipuri de habitate (păduri, fânațe, zone umede,
tufărișuri, orașe, etc.).
Liliecii au un rol deosebit de important în lanţul trofic, deoarece
în fiecare noapte consumă o cantitate semnificativă de insecte şi
ţin astfel sub control populaţiile de artropode. Într-o singură
noapte, un individ poate consuma peste 3.000 de insecte dăunătoare
agriculturii și silviculturii, țânțari, fluturi de noapte și alte
specii. Excrementul liliecilor, guano are o concentraţie ridicată
de nitrat şi poate fi utilizat ca îngrăşământ natural.
Prin simpla lor biologie, aceste vieţuitoare aduc un beneficiu
imens și gratuit omenirii.
Datorită faptului că la schimbările survenite în habitatele de
hrănire sau adăpost, liliecii reacţionează sensibil prin schimbări
rapide în mărimea populaţiilor, aceste specii sunt folosite ca
indicatoare pentru evaluarea stării de sănătate a
ecosistemelor.
Monitorizând liliecii și aspectele legate de ecologia lor, putem
obţine informații legate de modificările provenite în ecosisteme la
nivel local sau global.
Factori de
ameninţare la adresa liliecilor
- Fluxul turistic necontrolat în adăposturile subterane
- Zgomotul şi folosirea luminilor puternice în peşteri
- Poluarea peşterilor cu deșeuri menajere sau periculoase
- Amenajarea peşterilor turistice în mod neadecvat cu poteci care
trec pe sub lilieci sau lumini orientate spre colonii
- Distrugerea sau modificarea compoziţiei locurilor în care se
hrănesc liliecii
- Defrişări excesive Agricultura intensivă, utilizarea
pesticidelor
- Poluarea apelor
- Modificarea adăposturilor antropice fără a ține cont de
prezența liliecilor (ex. izolarea termică a clădirilor, a caselor
de locuit)
- Folosirea substanţelor toxice în tratarea materialelor lemnoase
din clădiri
- Construcția fermelor eoliene pe rutele de migrație ale
liliecilor
- Vandalismul datorat miturilor şi preconcepţiilor greşite despre
lilieci