REGULI DE CONDUITĂ

ÎN CĂLĂTORIILE PE MUNTE

 

         Nu lăsa, pe munte, decât urmele paşilor,

 

                                                      nu lua decât fotografii,

 

                                                                         nu omorî decât timpul!

 

•         echipamentul sufletesc trebuie să fie tot atât de bine pregătit ca şi echipamentul material;

 

•         întotdeauna la munte se pleacă cu echipament corespunzător;

 

•         nu pleca pe munte decât într-o stare de sănătate adecvată traseului. Nu-ţi supraestima rezistenţa fizică şi psihică;

 

•         se merge doar pe trasee marcate. Este contraindicat să te avânţi pe trasee necunoscute. Pe munte pericolul de rătăcire este mare, mai ales că sunt zone încă nemarcate sau cu marcaje turistice precare;

 

•         informează-te asupra itinerarului ales. Harta, busola, descrierea locului sunt lucruri care nu trebuie să-ţi lipsească, chiar dacă traseul este marcat sau aţi mai fost o dată pe acolo. Parcurge un traseu pe timp de iarnă doar după ce l-ai parcurs pe timp de vară şi-l cunoşti foarte bine;

 

•         să nu călătoreşti niciodată de unul singur pe munte! Ca orice sport, şi turismul de munte se practică numai în grup. Un singuratic se poate uşor rătăci, cădea într-o prăpastie sau avalanşă;

 

•         pe munte se salută turiştii întâlniţi în traseu. De obicei, salută turistul care este în coborâre şi nu în urcare;

 

•         porneşte devreme în tură. Lasă-ţi întotdeauna timp de rezervă pentru situaţii neprevăzute;

 

•         mergi constant. Nu forţa ritmul, nu tăia serpentinele. Cruţă-ţi forţele;

 

•         pe munte se merge în monom, mai ales pe timpul iernii. Zonele de avalanşă se traversează în mod individual pentru a nu crea presiune asupra zăpezii;

 

•         pe munte nu se consumă alcool;

 

•         pe munte nu se vorbeşte mult, nu se ţipă, nu se face zgomot!;

 

•         respectaţi cabana şi regulamentul de ordine interioară. Anunţă cabanierul atunci când pleci în traseu;

 

•         aruncaţi gunoiul doar în locuri special amenajate;

 

•         nu deterioraţi indicatoarele cu marcaje turistice sau alte semne de orientare;

 

•         aprindeţi focul doar în locuri special amenajate. Supraveghează-l şi stinge-l complet la sfârşit;

 

•         nu săpa şanţ în jurul cortului!;

 

•         nu rupe florile, nu scrijeli copacii, nu strivi insectele sau ciupercile, chiar otrăvitoare. Fiecare element din natură are rolul său. Într-o arie protejată nu se ia niciun lemn uscat de pe jos deoarece acesta poate reprezenta habitatul unor insecte. Amintirile ia-le în gând, pe retină sau pe pelicula foto;

 

•         nu rupeţi stalactitele sau stalagmitele din peşteri, nu rupeţi plantele ocrotite, păstraţi intacte rezervaţiile şi monumentele naturii. Nu escaladaţi monumentele naturii;

 

•         nu deranja animalele, nu fă zgomot;

 

•         nu hrăniţi şi nu fotografiaţi animalele sălbatice;

 

•         nu ciopli semnele de marcaj, nu răsuci săgeţile indicatoare

 

•         respectă oamenii şi locurile vizitate;

 

•         ajută-l pe cel aflat în dificultate;

 

•         un grup are un conducător. Un grup nu se desparte. Grupul se adaptează la posibilităţile celui mai puţin pregătit.

 

•         la munte trebuie să ştii ce, cât şi când să mănânci! Funcţiile organismului într-un marş pe munte suferă continue modificări;

 

•         este obligatoriu pentru orice turist, ghid sau conducător de grup să urmeze cu stricteţe sfaturile şi indicaţiile salvamontiştilor;

 

•         codul de semnalizare în caz de pericol trebuie cunoscut şi însuşit de toţi turiştii montani;

 

•         turistul de pe munte trebuie să ştie să acorde, la nevoie, primul ajutor medical.

 

 

 

 

 

 

 

 

COMPORTAMENTUL TURISTILOR

PE TIMPUL VIZITARII PESTERILOR TURISTICE

 

 

           Vrem ca următoarele generații să poată experimenta aceeași atmosfera neatinsă și frumoasă, așa cum o facem noi în peșteri în prezent. 

 

            Peșterile și proprietățile carstice, precum și multe alte cavități subterane, sunt extrem devaloroase, vulnerabile și de neînlocuit. Aceste situri sunt adevarate depozite de frumuseți naturale și conțin o gamă largă de informații științifice care nu sunt disponibile în altă parte.

            Peșterile pot fi considerate "mașini ale timpului". Atmosfera lor pură și atemporală are un impact imediat asupra oricărui vizitator. Peșterile sunt o resursă limitată, cu o capacitate de suportabilitate (carrying capacity) aproape nulă. Evoluțiile recente din microbiologia de peșteră și geochimie au stabilit și subliniat unicitatea și vulnerabilitatea mediului de peșteră. Comunitatea internațională de speologi, oamenii de știință și publicul larg au datoria de a transmite generațiilor viitoare această moștenire cavernicolă intactă. 

           

Proprietarii peșterilor noastre sunt cei care nu sunt încă născuți, precum și generația actuală.

 

 Impactul minim ("parcurgere fără urme") ar trebui să fie principiul de bază

 

            Trebuie să se evite lăsatul urmelor, chiar și pe podelele de sedimente și trebuie să se evite pătarea și împrăștierea sedimentelor peste pietre și speleoteme. Din cauza ritmului în care comunitatea speologilor crește, acesta fiind mai mare decât numărul peșterilor cunoscute, afirmația "nu lăsa nimic decât urme" nu mai este suficientă. Trebuie să se țină cont de faptul că microbii cu care ar putea fi contaminat interiorul peșterilor ar putea deveni cea mai gravă (și invizibilă) amenințare pentru mediul de peșteră în viitor. Singurele semne permanente care sunt acceptate sunt stațiile modeste de monitorizare și alte puncte de referință pentru cartografiere și cercetări științifice.

            De asemenea, în timpul unei acțiuni de salvare în peșteră, accentul este în mod natural și normal pe victimă și modalitatea de transport. Este singura situație în care călcatul excesiv și uzura ar putea fi acceptate. Cu toate acestea, deteriorarea similară este uneori inevitabilă în timpul practicii de salvare (exercițiu) și prin urmare, practica ar trebui limitată la doar câteva peșteri deja deteriorate și niciodată desfășurată în cele recent descoperite sau curate.

            Fiecare tură speologică are impact și contribuie la distrugerea progresivă a peșterii. În mod ideal, toate turele speologice ar trebui să aibă un beneficiu (în afară de entuziasmul personal): să aplaneze daunele cauzate sub formă de documentare (cum ar fi studii, fotografii, observații științifice). De asemenea, fiecare speolog ar trebui să își scoată gunoiul.

Informația este cea mai importantă moștenire pe care o putem oferi celorlalți.

 

Peșterile turistice ar trebui să se axeze mai mult pe educație decât pe divertisment

Peșterile turistice au un mare potențial de transmitere de cunoștințe și de stimulare a interesului

pentru științele naturii și pentru relația peșteri-oameni. Dezvoltarea peșterilor turistice ar trebui să implice o colaborare cu speologi pentru a asigura un impact minim și pentru a utiliza la maximum potențialul educativ al peșterii

 

Turismul de aventură, geo-turismul și eco-turismul

 

1. Călătoriile de aventură și ecoturism ar trebuie să nu lase nimic în urmă și să fie durabile

            Deteriorările cauzate de turismul de aventură și de recreere reduc moștenirea lăsată generațiilor viitoare. Pentru a minimiza impactul, dimensiunea grupului trebuie să fie limitată, în special în peșterile mici și cu consum redus de energie (cu atât mai puțin în peșterile cu apă) și grupurile trebuie să fie controlate de ghizii care sunt conștienți de valorile de conservare ale peșterii.

            Conservarea mediului de peșteră trebuie să aibă prioritate față de toate considerentele economice.

 

2. Nu ar trebui să aibă loc în peșteri concursuri

            Deși speologia este un sport și are elemente de performanță, iar antrenamentul este necesar pentru siguranță, concursurile de orice fel sunt necorespunzătoare în peșteri deoarece uzura repetată dăunează valorile lor naturale. Deteriorarea peșterilor în numele sportului este total nejustificată.

 

 

 

          Pentru ca și generațiile viitoare să poată beneficia de acest patrimoniu este nevoie de sprijinul tau, dragă vizitatorule. De aceea te rugăm să respecți regulile de mai jos și să nu uiți că, pentru  puțin timp,  ești musafir al Peșterii .

• Este interzis să rupeţi flori, arbuşti, plante, etc., acestea sunt protejate prin lege!;
• Este interzisă perturbarea exemplarelor sau coloniilor de lilieci existente pe traseul vizitabil ;
• Este interzisă adunarea pietrelor de pe poteca de acces din interiorul peşterii;
• Vă rugăm NU atingeţi, rupeţi sau adunaţi formaţiuni sau roci din interiorul peşterii;
• Respectaţi traseele de acces la peşteră; accesul se face pe drumul pietruit şi pe poteca amenajată;
• Respectati cu stricteţe indicaţiile ghizilor în timpul vizitării peşterii;
• Nu este permis accesul cu animale de companie în interiorul peşterii; acestea pot însoţi turiştii doar până la intrarea în peşteră;
• Vă rugăm NU perturbaţi liniştea naturii şi a celorlalţi turişti;
• Este interzisă aruncarea gunoaielor și deșeurilor în peşteră, folosiți locurile special amenajate din perimetrul parcării.
• Este interzisă organizarea de grătare, mese, camparea în incinta parcării şi a perimetrului peşterii;
• Parcarea se va efectua numai în locurile special amenajate în acest sens
• Turiştii sunt rugati să parcurgă cu atenţie traseul de acces la peşteră; Personalul NU îşi asumă responsabilitatea pentru accidentele survenite din cauza neatenţiei turiştilor sau a nerespectării indicaţiilor ghizilor şi a custodelui, atât în interiorul peşterii cât şi în exterior!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Conservarea speciilor de lilieci

 

            Liliecii, mamifere insectivore nocturne ocupă toate tipurile de habitate de pe glob cu excepţia celor doi poli. Aceste animale sociale trăiesc în colonii mari de mai multe sute sau chiar mii de exemplare, folosesc o multitudine de tipuri de adăposturi (peşteri, clădiri, scorburi, frunzele plantelor tropicale, etc.) şi se hrănesc în diferite tipuri de habitate (păduri, fânațe, zone umede, tufărișuri, orașe, etc.).

            Liliecii au un rol deosebit de important în lanţul trofic, deoarece în fiecare noapte consumă o cantitate semnificativă de insecte şi ţin astfel sub control populaţiile de artropode. Într-o singură noapte, un individ poate consuma peste 3.000 de insecte dăunătoare agriculturii și silviculturii, țânțari, fluturi de noapte și alte specii. Excrementul liliecilor, guano are o concentraţie ridicată de nitrat şi poate fi utilizat ca îngrăşământ natural.

            Prin simpla lor biologie, aceste vieţuitoare aduc un beneficiu imens și gratuit omenirii.

            Datorită faptului că la schimbările survenite în habitatele de hrănire sau adăpost, liliecii reacţionează sensibil prin schimbări rapide în mărimea populaţiilor, aceste specii sunt folosite ca indicatoare pentru evaluarea stării de sănătate a ecosistemelor.

            Monitorizând liliecii și aspectele legate de ecologia lor, putem obţine informații legate de modificările provenite în ecosisteme la nivel local sau global.

 

Factori de ameninţare la adresa liliecilor

 

• Fluxul turistic necontrolat în adăposturile subterane
• Zgomotul şi folosirea luminilor puternice în peşteri
• Poluarea peşterilor cu deșeuri menajere sau periculoase
• Amenajarea peşterilor turistice în mod neadecvat cu poteci care trec pe sub lilieci sau lumini orientate spre colonii
• Distrugerea sau modificarea compoziţiei locurilor în care se hrănesc liliecii
• Defrişări excesive Agricultura intensivă, utilizarea pesticidelor
• Poluarea apelor
• Modificarea adăposturilor antropice fără a ține cont de prezența liliecilor (ex. izolarea termică a clădirilor, a caselor de locuit)
• Folosirea substanţelor toxice în tratarea materialelor lemnoase din clădiri
• Construcția fermelor eoliene pe rutele de migrație ale liliecilor
• Vandalismul datorat miturilor şi preconcepţiilor greşite despre lilieci